Sa-l eliberezi e divin

In urma cu multi ani, copil fiind, pescuiam pastravi cu rama, cosasi sau muste naturale. Rareori pescuiam cu lingurita. Auzisem de pescuitul la musca, insa nu vazusem niciodata o musculita, si nimeni nu imi spusese ca e braconaj ceea ce faceam pe atunci. Erau acele vremuri in care la fiecare viitura ramaneau pastravi pe maluri dupa ce trecea zaporul. Multi pastravi ramaneau pe mal. Multi ramaneau si-n apa. Era vremea cand pe un km de garla prindeam macar 10 pastravi si duceam acasa exemplare de peste 25cm.
Incercam pe atunci sa convertesc un vecin de la pescuitul cu mana sau furculita, toamna. Incercam sa-i spun ca in felul acesta, daca nu se schimba nimic, copilul lui de cativa ani pe atunci, Nicusor, va vedea pastravi doar in poze.

Au trecut anii, Nicusor a crescut, eu am renuntat de multa vreme sa mai retin vreun pastrav, pescuit exclusiv cu vobler. Nicusor a fost invatat de tatal lui sa prinda cu furculita, sacul dar si cu rama, pastravii cei mici ramasi in rau.
Am incercat sa-l convertesc si pe el, i-am cumparat un combo ieftin pentru spinning si un Hornet 2. A fost tare incantat. Nu mai prinde pastravi cu mana, cu furculita sau sacul, insa rama a ramas de baza. E un pas.
Nicusor e mare, are 20 de ani. Nu au ajuns inca zilele in care sa vada un pastrav doar in poze. Sau poate au ajuns deja acele zile, in ape mai sunt doar pastraviori. Cu toata popularea facuta de oameni inimosi in 2009, in 2012 nu am mai vazut exemplare de 20cm.
Cativa vor creste, si multi vor ajunge sa sfaraie in tigaie, chiar daca sunt bieti copii de pastravi.
Asta e mentalitatea.
In felul acesta, pastraviorii vor deveni si ei amintire.
E grav cand intr-un rau exista numai apa.